Scurt istoric al saniusului in Europa

Stiati ca saniusul, ca sport, a pornit in Alpi In 1883, in Davos, Elvetia, un student australian, pe nume George Robertson, a castigat primul concurs international de sanius. El i-a intrecut fara probleme pe ceilalti 19 concurenti din Anglia, Germania, Olanda, Suedia, Elvetia si Statele Unite ale Americii. Cursa s-a desfasurat pe o portiune de patru kilometri de drum, de la St Wolfgang pana in orasul Klosters. Termenul "Davoser" este folosit si astazi pentru a descrie sania traditionala din lemn sau sania tip bob.

In apropierea vaii elvetiene Grindelwald, o alta versiune a saniei traditionale din lemn era dezvoltata. In partea din fata, sinele erau inconvoiate, lasand impresia unor coarne de berbec. Pe o astfel de sanie, pozitia in timpul mersului era dreapta, pe verticala. Noul sistem oferea un mod de prindere mult mai eficient si o aderenta mai buna. Acest tip de sanie este cunoscuta si astazi ca "Grindelwalder".

In orasul sporturilor de iarna St Moritz, in 1884, maiorul Britanic William Bulpett, cu sprijinul lui Caspar Badrutt, pionier al sporturilor de iarna si proprietar al hotelului Kulm, a construit "Cresta Run", prima pista de sanius din St Moritz. Pista avea aproximativ o mila, si se intindea din St.Moritz pana in Celerina si continea 10 viraje.

La inceputurile saniusului ca sport, stilul predominant era culcat pe spate. Stilul "Cap inainte" a fost folosit pentru prima data, in anul 1887, in competitia Grand National. Incepand cu anul 1890, toti concurentii foloseau stilul "Cap inainte". Acest stil de sanius a devenit cunoscut sub numele de "Cresta Racing".

In 1892, modelul de sanie original "Davos" a fost schimbat de un englez pe nume L.P Child. Multi au crezut ca sania nou creata seamana cu un schelet, de aici si numele sportului, Skeleton. Cresta Run este folosita si astazi, fiind una dintre putinele piste dedicate stilului Skeleton. Cand Jocurile Olimpice de Iarna s-au desfasurat la St Moritz, in 1928 si 1948, pista Cresta Run a fost inclusa in program, aici desfasurandu-se singurele curse oficiale de Skeleton, pana la introducerea sportului ca sport olimpic oficial de iarna, in 2002 .

Bobul cu mai multi piloti, a fost, de asemenea, dezvoltat in Elvetia, la sfarsitul anilor 1800. Saniile mari au primit numele de bob, datorita sportivilor care, crezand ca pot obtine o viteza mai mare, isi luau avant, folosind miscarea trupului inainte si inapoi. Initial, doua sanii Skeleton au fost unite pentru a crea un singur bob. Astfel, echipajul era format din patru persoane.

Primul concurs de bob a fost organizat pe 5 ianuarie 1898 la Cresta Run, cu sanii de cinci pasageri (Doi dintre pasagerii fiind femei). La St. Moritz, in 1902, s-a construit o pista de bob artificiala, cu o panta mult mai blanda, datorita vitezei mult prea mari la coborare.

Popularitatea sportului a dus la introducerea cursei de bob in lista oficiala a Jocurilor Olimpice, in Franta, in anul 1924. Competitia de sanie a fost introdusa in cadrul Jocurilor Olimpice de la Innsbruck, in 1964.

Elvetia a devenit, astfel, o destinatie foarte populara. Nevoia de promovare a devenit absolut necesara. Emil Cardinaux a creat primul poster "modern", Matterhorn, 1908.

Acesta a uimit publicul prin culoarea bogata si prin simplitatea lui. Timp de doua decenii, elvetienii au continuat sa creeze postere ilustrate pentru promovarea statiunilor de schi, statiunilor termale si a refugiilor alpine.